[PDF] Strategii ?i metode de cercetare psihologic?

View - Download Strategii ?i metode de cercetare psihologic?

Previous PDF

Next PDF

Strategii i metode de cercetare psihologică

Lect.univ. Sandina ILIE

Formă a procesului gnoseologic - cercetarea psihologică are ca obiect

de studiu fenomenele i însuirile psihice. Complexitatea obiectului de cercetare a psihologiei, natura subiectivă

a psihicului se răsfrâng asupra metodologiei utilizate în cercetarea psihologică, imprimându-i o serie de elemente de specificitate. Orice cunoatere, deci i cea psihologică se realizează utilizându-se un ansamblu de metode care sunt ghidate în general de concep ia cercetătorilor i de principiile teoretico-tiinĠifice de la care acesta

pornete, cu alte cuvinte, de metodologia cercetării. Metoda nu este o structură dată i imuabilă, în decursul timpului ea

înregistrând modificări, corecĠii, perfecĠionări, devenind tot mai adecvată

i mai eficientă obiectului. Nici una dintre metodele de cercetare psihologică, oricât ar fi ea de

elaborată i complexă, nu este suficientă singură pentru o cunoatere psihologică i tiinĠifică a individului, ceea ce face ca experimentatorul să

aibă nevoie de o strategie de cercetare. Ca plan de acĠiune ordonată în vederea atingerii scopului propus,

strategia de cercetare psihologică presupune parcurgerea următoarelor etape: documentarea; stabilirea scopului i a obiectivelor; formarea ipotezelor de lucru; alegerea i precizarea metodelor, mijloacelor subiectelor; specificarea condiĠiilor în care se va efectua cercetarea; stabilirea modalităĠilor de prelucrare i interpretare a datelor i validarea

(măsura în care concluziile pot fi generalizate). În cercetarea psihologică sunt utilizate mai frecvent următoarele

strategii: Strategia cercetării genetice - presupune studierea genezei i evolu iei fenomenelor psihice i a comportamentelor într-un dublu plan - filogenetic i ontogenetic; Strategia cercetării comparate - surprinde, cu precădere, deosebirile calitative existente între diferite etape evolutive ale psihicului, prin compararea psihicului uman cu cel animal, al adultului cu al copilului etc.; Strategia cercetării psihopatologice - vizează studierea tulburărilor sau a devierilor funcĠiilor psihice i comportamentale; Strategia cercetării longitudinale - presupune urmărirea unui individ de-a lungul mai multor etape ale vieĠii lui; Strategia cercetării transversale - implică cercetarea mai multor indivizi aflaĠi la niveluri diferite de dezvoltare psihică. Metodele cele mai utilizate în strategiile de cercetare psihologică sunt:

1. Metoda observaĠiei

Este una dintre cele mai vechi metode de cercetare, folosită nu numai în psihologie. Este frecvent utilizată deoarece este cel mai uor de aplicat din punct de vedere tehnic i nu necesită o aparatură sofisticată. Ca metodă de cercetare a psihologiei, observaĠia constă în urmărirea atentă intenĠionată i înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor manifestări ale comportamentului individului, ca i a contextului situaĠional unde acesta se produce, în scopul sesizării unor aspecte esen iale ale vieĠii psihice. Cuvântul "observaĠie" semnifică tocmai constatarea exactă a unui fenomen, fapt, cu ajutorul unor mijloace de investigaĠie i apoi studierea aprofundată a acestei constatări. Observatorul este doar un "fotograf" al faptului, iar observaĠia trebuie să redea exact natura faptului, fenomenului.

CondiĠiile unei bune observaĠii

Există o serie de exigenĠe care trebuie avute în vedere, pentru ca observaĠia să se caracterizeze prin eficienĠă i obiectivitate: a) stabilirea precisă, clară a scopului urmărit. Este necesar ca observaĠia să se realizeze pe baza unui plan dinainte stabilit, în care să se menĠioneze obiectivul urmărit, aspectul, latura sau comportamentul vizat; b) selectarea formelor, care vor fi utilizate, a condiĠiilor i mij- loacelor necesare. Vor fi precizate cu claritate tipurile de observaĠii folosite i condiĠiile de loc, timp, durată, de înregistrare a manifestărilor subiectului, aparatura folosită pentru înregistrare, elaborarea unui plan riguros al observa

Ġiei;

c) notarea imediată a observaĠiilor. Pentru a se evita omisiunile sau distorsiunile este foarte important ca observaĠiile să se noteze dacă este posibil chiar în timpul activităĠii, dacă nu, imediat după încheierea activităĠii; d) necesitatea discreĠiei - în sensul că subiectul nu trebuie să-i dea seama c

ă este observat i ce aspecte sunt vizate;

e) să fie sistematică - urmărind fenomenul propus în planul iniĠial, în pofida tentaĠiei de a-i îndrepta atenĠia asupra unor aspecte mai spectaculoase; f) să fie veridică - înregistrându-se doar faptele observate i nu supoziĠiile observatorului, părerile, comentariile acestuia. Este foarte importantă constatarea tendinĠei observatorului de a deforma faptele în func ie de orizonturile, dispoziĠiile mentale în care se află acesta în momentul efectuării observaĠiei. Este necesar să se combată mai ales, aa- numitele efecte "de anticipare" - profeĠia care se împlinete. Ateptările i anticipările observatorului induc rezultate în conformitate cu acestea. Cercetările au demonstrat că anticipările "profetului" cresc probabilitatea ca evenimentul anticipat să se i producă (Masling, 1959); g) datele reĠinute să permită un minimum de cuantificare i prelucrare statistico-matematică; h) efectuarea unui număr optim de observaĠii în condiĠii cât mai variate; i) posibilitatea repetării observaĠiei pentru evidenĠierea semni- ficativului, esen ialului.

Avantajele observaĠiei

Este vorba în primul rând de uurinĠa aplicării, economicitatea mijloacelor materiale necesare efectuării cercetării, naturaleĠea i autenticitatea fenomenelor relevante. ObservaĠia permite surprinderea manifestărilor comportamentale fireti ale individului în condiĠii obinuite de via . Oferă date de ordin calitativ.

Dezavantajele observaĠiei

Observatorul trebuie să atepte uneori mult timp până se produce fenomenul vizat, fără a putea interveni în nici un fel. La aceasta se adaugă imposibilitatea de a izola i controla variabilele. Mai mult decât atât, prezenĠa observatorului poate determina intrarea în funcĠiune a mecanismelor de apărare ale subiecĠilor care modifică situaĠia globală a câmpului social sau a comportamentelor celor observaĠi, chiar fenomenul studiat pe ansamblu.

2. Metoda experimentului

Introducerea experim

entului ca metodă specifică de cercetare în psihologie în anul 1879 de către W. Wunat, a însemnat desprinderea psihologiei de filosofie i constituirea ei ca tiinĠă de sine stătătoare. Experimentul este provocarea unui fapt psihic, în condiĠii bine determinate cu scopul de a verifica o ipoteză. De la introducerea lui ca metodă a psihologiei i până în prezent, experimentul a cunoscut o evoluĠie continuă atât sub aspectul sferei de extensiune (la început, se aplica doar în studiul proceselor senzoriale i motricităĠii, astăzi se utilizează în cercetarea tuturor proceselor i funcĠiilor psihice), cât i sub cel al structurii interne i al suportului tehnic (iniĠial aparatura folosită era simplistă, preponderent mecanică, astăzi este una ultrasofisticată, electronică i informatică). Următoarea definiĠie, mai completă, a experimentului sintetizează i principalele sale caracteristici: "Experimentul este observarea i măsurarea efectelor manipulării unei variabile independente asupra variabilei dependente, într-o situaĠie în care acĠiunea altor factori (prezenĠi efectiv, dar străini studiului) este redusă la minimum" (Festinger&Ratz, 1963). Aadar experimentul este o observaĠie provocată, controlată, iar conceptele de bază pe care le implică sunt: variabile; situaĠie experimentală, manipulare experimentală. Variabila semnifică orice fapt obiectiv sau subiectiv care poate fi modificat fie calitativ, fie cantitativ căpătând grade diferite de intensitate. În experiment sunt două tipuri de variabile: - variabile independente - la care variaĠia este influenĠată direct de experimentator, pentru a-i observa consecinĠele; - variabile dependente - la care variaĠia este în funcĠie de variabila independentă. Schema de bază a experimentului psihologic include următoarele secvenĠe: variabila independentă care se notează în general cu S - stimul; variabila dependentă care este notată cu R - Răspuns iar relaĠia dintre ele apare: R = f(S). Cea mai cunoscută clasificare este cea care evidenĠiază trei tipuri de experiment: natural, de laborator i psiho-pedagogic.

Experimentul natural

se realizeaz

ă în condiĠii naturale, fireti.

Sarcina este i ea naturală, pentru că subiectul îi desfăoară activitatea sa obinuită. Desfăurându-se în condiĠii obinuite, reacĠiile subiectului nu vor fi influenĠate de ambianĠă - acesta fiind principalul avantaj al experimentului natural. Dezavantajul constă în faptul că acest tip de experiment este mai imprecis i nu avem certitudinea că nu intervin i alĠi factori care să influenĠeze desfăurarea fenomenului. Experimentul de laborator se realizează în condiĠii artificiale, deoarece presupune scoatere a subiectului din ambianĠa obinuită de viaĠă i introducerea lui într-un laborator sp ecial amenajat în acest scop, cu aparatur ă adecvată, condiĠii i programe de desfăurare bine determinate etc. Avantajul acestui tip de experiment constă în faptul că este foarte precis i riguros prin dozarea i succesiunea precisă a sarcinilor, realizarea unui control maxim al situaĠiei experimentale, eliminarea variabilelor ascunse care ar putea influenĠa rezultatele. Dezavantajele sunt legate de caracterul artificial al experimentului de laborator. CondiĠiile de laborator fiind total diferite de cele din viaĠa reală, se pune problema identităĠii comportamentului subiecĠilor în condiĠii de laborator i în condiĠiile concrete, naturale de viaĠă. De asemenea forĠa unor variabile care interv in în laborator este cu totul alta decât cea din viaĠa reală, subiectul putând să o sub sau supraaprecieze. Este posibil de asemenea ca uneori experimentatorul să sugereze în mod involuntar ce anume ateaptă de la subiect, deformându-i astfel reacĠiile, sau subiecĠii din dorinĠa de a se prezenta într-o lumină favorabilă să reacĠioneze altfel decât în condiĠii obinuite. Experimentul psiho-pedagogic este o formă particulară a expe- rimentului natural, utilizată în cadrul procesului instructiv-educativ. El poate fi constatativ, urmărind consemnarea situaĠiei existente la un moment dat i formativ, urmărind introducerea unor factori de progres în vederea îmbun

ătăĠirii performanĠelor.

Pentru evitarea erorilor experimentale se impun a fi respectate câteva condiĠii. În primul rând trebuie să avem grijă ca subiecĠii introdui în experiment s ă fie motivaĠi corespunzător. Dacă nu există o motivaĠie adecvată, atunci vom măsura doar aparenĠe. O altă cerinĠă este asigurarea reprezentativităĠii eantionului de subiecĠi i stabilirea unor grupe experimentale echivalente. i în sfârit pentru că atât experimentul natural cât i cel de laborator au avantaje, dar i dezavantaje este cel mai bine ca acelai experiment să se organizeze mai întâi în condiĠiile naturale obinuite ale subiecĠilor, iar apoi să se repete în condiĠii de laborator.

3. Metoda convorbirii i interviului

Dacă cele două metode prezentate anterior investighează mai ales conduita i reacĠiile exterioare ale subiectului, metoda convorbirii i interviului permite sondarea vieĠii interioare, a intenĠiilor, opiniilor, atitudinilor, intereselor, convingerilor, aspiraĠiilor, conflictelor, prejudecăĠilor, mentalităĠilor, sentimentelor, valorilor, statutului profesional, dorinĠelor ateptărilor, idealurilor, etc. Convorbirea este o discuĠie premeditată, angajată între cerce- tător/psiholog i subiectul investigat, presupunând relaĠia directă, de tipul faĠă în faĠă, dar i sinceritatea deplină a subiectului. Convorbirea este o metodă mai complicată i mai greu de "învăĠat" deoarece în cadrul ei, influenĠa reciprocă dintre psiholog i subiect este mai mare decât în oricare altă metodă i presupune o selecĠie a relatărilor f ăcute de subiect. De asemenea se bazează pe capacitatea subiectului de introspecĠie, de autoanaliză, necesitând o motivare corespunzătoare a subiecĠilor. Există mai multe tipuri de convorbire, în funcĠie de situaĠie alegându- se dintre: Convorbirea standardizată, dirijată, structurată, care se bazează pe formularea acelorai întrebări, în aceeai formă i aceeai ordine pentru toĠi subiecĠii; Convorbirea semistandardizată, semistructurată, în care

întreb

ările, pot fi reformulate, se poate schimba succesiunea acestora, se pot pune întrebări suplimentare; Convorbirea liberă, spontană nu presupune folosirea unor întrebări prestabilite, acestea fiind formulate în funcĠie de situaĠia particulară în care se desfăoară; Convorbirea psihanalitică, propusă de S. Freud se bazează pe metoda asociaĠiei libere de idei i este folosită pentru analiza i interpretarea diferitelor probleme ale pacientului; Convorbirea nondirectivă, propusă de C. Rogers, creează condiĠiile psihologice care să faciliteze relatările spontane ale subiectului f ră ca acesta să fie permanent întrebat. EficienĠa acestei metode este dată de respectarea unor condiĠii: necesitatea desfăurării după o structurare anterioară a întrebărilor de către experimentator; întrebările să vizeze culegerea cu anticipaĠie a unor informaĠii despre subiect, prin folosirea altor metode - observaĠia, analiza produselor activităĠii etc.; preocuparea pentru anticiparea răspunsurilor subiectului de către experimentator, pentru a ti cum să se comporte în eventualele situaĠii neprevăzute; motivarea adecvată a subiecĠilor pentru a obĠine din partea acestora r

ăspunsuri sincere.

Avantajele metodei sunt date de posibilitatea obĠinerii unor informaĠii numeroase i variate, direct de la sursă, într-un timp relativ scurt, precum i faptul că nu necesită aparatură sofisticată ori instalaĠii speciale. Dezavantajele provin din gradul destul de mare de subiectivitate atât al experimentului, cât i al subiectului i din eventuala lipsă de receptivitate determinată de lipsa de motivare a subiectului. Alături de convorbire se utilizează i interviul care se deosebete de aceasta doar prin faptul că în cadrul interviului, locul experimentatului nu poate fi inversat cu cel al subiectului, relaĠia fiind în acest caz univocă - experimentatorul este cel care totdeauna pune întrebările, iar subiectul totdeauna răspunde.

4. Metoda anchetei psihologice

Ca metodă de cercetare psihologică, ancheta presupune recoltarea sistematică a unor informaĠii despre viaĠa psihică a unui individ sau grup social i interpretarea acestora în vederea desprinderii semnificaĠiei lor psihocomportamentale. În principal există două forme ale acestei metode, care se folosesc în cercetarea psihologică: ancheta pe bază de chestionar i ancheta pe bază de interviu. Ancheta pe bază de chestionar constă în folosirea chestionarului ca instrument de lucru i urmează în derularea sa mai multe etape: - etapa prealabilă sau preancheta care presupune: stabilirea obiectului anchetei; documentarea; formularea ipotezei; determinarea universului (populaĠia) anchetei; eantionarea. - etapa I - constă în alegerea tehnicilor i redactarea chestionarului. Se impune în prima fază aplicarea unui pretest pentru a vedea dacă a fost bine conceput chestionarul, după care se poate redacta definitiv (chestionarul). Tot în această etapă se vor stabili i modalităĠile de administrare ale chestionarului fie prin autoadministrare, fie prin intermediul personalului specializat. - etapa a II-a - este rezervată desfăurării propriu-zise a cercetării. - etapa a III-a - prelucrarea datelor obĠinute. - etapa a IV-a - analiza i interpretarea datelor precum i redactarea i comunicarea raportului final de anchetă. Cele mai dificile i, totodată, cele mai importante momente ale anchetei pe bază de chestionar sunt alegerea eantionului, care trebuie neapărat să fie reprezentativ - adică să reproducă la scară mică toate caracteristicile populaĠiei care urmează a fi investigată - i redactarea

întreb

ărilor, a chestionarului. Definit ca "o succesiune logică i psihologică de întrebări scrise sau imagini grafice cu funcĠie de stimuli, în raport cu ipotezele cercetării, care prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea celui anchetat un comportament verbal sau nonverbal, ce urmează a fi înregistrat în scris" (L. Chelcea, 1975), chestionarul necesită o deosebită atenĠie atât

faĠă de conĠinutul întrebărilor, cât i faĠă de tipul, forma i ordinea lor. În

formularea întrebărilor trebuie evitate greelile care pot interveni: întrebări prea generale, limbaj greoi, artificializat, cuvinte cu înĠeles dublu, întrebări tendenĠioase etc. Ancheta pe bază de interviu constă în folosirea interviului ca relaĠionare experimentator-subiect. Este vorba de un dialog între participanĠi, care se centrează asupra temei de cercetare, fiecare participant păstrându-i locul de emiĠător sau de receptor. Interviul poate fi conceput aa cum am văzut, atât ca metodă integrată altor metode mai mari, cât i ca metodă de sine stătătoare, cu legile i caracteristicile sale proprii.

Avantaje:

Ambele forme de anchetă, permit investigarea unui număr mare de subiecĠi într-un timp relativ scurt, recoltarea unui material extrem de bogat, precum i prelucrarea rapidă, mai ales când există răspunsuri precodificate la întrebări.

Dezavantaje:

Este posibilă apariĠia unor deformări subiective atât din partea experimentatorului, cât i a subiecĠilor mai ales că această metodă se bazeaz ă pe capacitatea de autocunoatere i autoanaliză. Este de asemenea posibil ca subiecĠii, chiar bine intenĠionaĠi să furnizeze informaĠii iluzorii, neadecvate în raport cu fenomenul investigat.

5. Metoda biografică (anamneza)

Contribuie alături de alte metode la stabilirea profilului personalităĠii subiectului, dar i la explicarea comportamentului actual al acestuia. Metoda biografică vizează strângerea informaĠiilor despre principalele evenimente trăite de individ în existenĠa sa, despre relaĠiile i semnificaĠia lor în vederea cunoaterii "istoriei personale" a subiectului. Se concentrează asupra succesiunii diferitelor evenimente din viaĠa individului, relaĠiilor dintre evenimentele cauză i evenimentele efect, dintre evenimentele scop i cele mijloc. Cauzometria i cauzograma, ca variante mai noi ale metodei, au ca scop tocmai surprinderea relaĠiilor dintre evenimente. Există o dificultate întâmpinată în folosirea acestei metode - cea a măsurării, în care indicaĠiile biografice ar putea fi convertite în date tiinĠifice. Experimentatorul dispune de două categorii de procedee de analiză a datelor, obĠinute prin metoda biografică: procedee cantitative (selective) analizându-se cursul vieĠii subiectului în întregime; procedee calitative (integrale) analizându-se o microunitate biografică, de exemplu o zi obinuită din viaĠa individului, din momentul trezirii i până la cel al culcării. InformaĠia primară poate fi recoltată pe cale indirectă sau directă. Calea indirectă constă în studiul documentelor (fie colare, profesionale, caracterizări, recomandări, jurnale, date de familie etc.) i în discuĠii cu persoane cu care subiectul studiat se află în relaĠii semnificative (rude, prieteni, colegi, efi, subalterni etc.). Pentru a înĠelege comportamentul actual al subiectului i relaĠionarea lui cu ceilalĠi, este necesar să nequotesdbs_dbs1.pdfusesText_1

[PDF] introduction ? l économie publique

[PDF] introduction ? l économie s1 résumé pdf

[PDF] introduction ? l’économie de la santé pdf

[PDF] introduction ? l'algorithmique pdf

[PDF] introduction ? l'analyse économique cours l1

[PDF] introduction ? l'analyse économique licence 1

[PDF] introduction ? l'économie cours pdf

[PDF] introduction ? l'économie du développement pdf

[PDF] introduction ? l'économie générale cours

[PDF] introduction ? l'économie politique s1

[PDF] introduction ? l'économie s1

[PDF] introduction ? l'etude de droit pdf maroc

[PDF] introduction ? l'étude de droit résumé

[PDF] introduction ? l'étude de droit s3 economie

[PDF] introduction ? l'étude de droit s3 pdf