[PDF] RAPORT FINAL 17 dec. 2021 AIOCIMS – Arhiva

View - Download RAPORT FINAL

Previous PDF

Next PDF

1

COMISIA PREZIDENğIALĂ

PENTRU ANALIZA DICTATURII COMUNISTE

DIN ROMÂNIA

RAPORT FINAL

Bucureti

2006
2 Membrii Comisiei PrezidenĠiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România:

Preedinte: Vladimir Tismăneanu

Membri: Sorin Alexandrescu, Mihnea Berindei, Constantin Ticu Dumitrescu, Radu Filipescu, Virgil Ierunca, Sorin Ilieiu, Gail Kligman, Monica Lovinescu, Nicolae Manolescu, Marius Oprea, H.-R. Patapievici, Drago Petrescu, Andrei Pippidi, Romulus Rusan, Levente Salat, Stelian Tănase, Cristian Vasile, Alexandru Zub. ExperĠi: Hannelore Baier, Ioana Boca, Stefano Bottoni, Ruxandra Cesereanu, Radu ChiriĠă, Adrian Cioflâncă, Dorin Dobrincu, Robert Fürtos, Armand Gou, Constantin Iordachi, Maria Murean, Germina NagâĠ, Eugen Negrici, Novák Csaba Zoltán, Olti Agoston, Cristina Petrescu, Anca incan, Virgiliu ğârău, Cristian Vasile, Smaranda Vultur. La redactarea Raportului au mai colaborat: Gheorghe Boldur-LăĠescu, Igor Cau, Adriana Fleancu (corectură), Mihaela Ghimici (traducere), Lázok Klára, Shlomo Leibovici-Lai,

László Márton, Nagy Mihály Zoltán, Cristina Spătărelu (secretariat tehnic), Ioan Stanomir,

Cătălin Augustin Stoica, Marian Zăloagă. 3

COMISIA PREZIDENğIALĂ

PENTRU ANALIZA DICTATURII

COMUNISTE DIN ROMÂNIA

RAPORT FINAL

Bucureti

2006
4 5

CUPRINS

Lista abrevierilor ........................................................................................................................7

Introducere. Natura, scopul i efectele regimului totalitar comunist în România,

Regimul comunist în România: repere istoriografice...............................................................20

CAPITOLUL I Partidul Comunist Român..........................................................................29

Rolul consilierilor sovietici ....................................................................................................120

Alegerile în România comunisă..............................................................................................129

Destructurarea societăĠii civile................................................................................................132

OrganizaĠiile de masă. Uniunea Tineretului Comunist...........................................................137

CAPITOLUL II Represiunea..............................................................................................157

Genocidul comunist în România ............................................................................................157

Securitatea - instrument al Partidului ....................................................................................167

LegislaĠia cu caracter represiv în România comunistă ...........................................................187

Cronologia i geografia represiunii.........................................................................................197

Recensământul populaĠiei concentraĠionare............................................................................209

Sistemul penitenciar în România comunistă...........................................................................231

Studii de caz............................................................................................................................233

Deportările i dislocările de populaĠii din România anilor 1950. InstituĠia domiciliului

Universul concentraĠionar reflectat în memorialistica românească .......................................307

RezistenĠa armată anticomunistă ............................................................................................319

Micările studenĠeti din 1956................................................................................................333

Proteste muncitoreti în România comunistă..........................................................................344

DisidenĠa în regimul comunist. ConsideraĠii generale: disidenĠă, rezistenĠă, exil,

DisidenĠa religioasă.................................................................................................................376

Securitatea i metodele de recrutare a informatorilor.............................................................382

6

CAPITOLUL III Societate, Economie, Cultură................................................................396

InstituĠiile juridice...................................................................................................................396

Economia de comandă............................................................................................................406

Colectivizarea agriculturii: decizie politică, etape, rezistenĠă i represiune...........................424

Criza economică a anilor 1980. Chestiunea penuriei..............................................................441

Regimul comunist i cultele religioase...................................................................................446

Reforma învăĠământului i implicaĠiile sale. EducaĠie i ideologie în primul deceniu

Ideologie i teroare. Monopolul asupra vieĠii culturale..........................................................488

Politica demografică a regimului Ceauescu..........................................................................509

SituaĠia minorităĠilor naĠionale................................................................................................522

Represiuni comuniste în Moldova sovietică...........................................................................576

Metode de control societal în perioada ceauistă....................................................................595

Controlul spaĠiului locativ ......................................................................................................615

RevoluĠia din 1989..................................................................................................................618

Concluzii. Necesitatea analizei, repudierii i condamnării regimului

Biografiile nomenklaturii.....................................................................................................644

7

Lista abrevierilor

AANP - Arhiva AdministraĠiei NaĠionale a Penitenciarelor ACNSAS - Arhiva Consiliului NaĠional pentru Studierea Arhivelor SecurităĠii

AGERPRES - AgenĠia Română de Presă

AIOCIMS - Arhiva de istorie orală a Centrul InternaĠional de Studii asupra Comunismului din cadrul

Memorialului Sighet

ALRC - Comitetul Cretin Român pentru Apărarea LibertăĠii Religioase i de ContiinĠă

AMAE - Arhivele Ministerului Afacerilor Externe

AMJ - Arhiva Ministerului JustiĠiei

AMJDIM - Arhiva Ministerului JustiĠiei - DirecĠia InstanĠelor Militare

ANC - Arhivele NaĠionale Cluj

ANS - Arhivele NaĠionale Suceava

ANH - Arhivele NaĠionale Harghita

ANIC - Arhivele NaĠionale Istorice Centrale

ANT - Arhivele NaĠionale Timi

AOSPRM - Arhiva OrganizaĠiilor Social-Politice din Republica Moldova APMSA - Arhiva Penitenciarului de Maximă SiguranĠă Aiud

Arhim. - Arhimandritul

ASRI - Arhiva Serviciului Român de InformaĠii ASSBOR - Arhiva Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ASSC - Arhiva Secretariatului de Stat pentru Culte

BOR - Biserica Ortodoxă Română

BPD - Blocul Partidelor Democratice

BRU - Biserica Română Unită

CAER - Consiliul de Ajutor Economic Reciproc

CAP - Cooperativa Agricolă de ProducĠie

CC - Comitetul Central

CCP - Comisia Controlului de Partid

CEB - Consiliul Ecumenic al Bisericilor

CIE - Centrul de InformaĠii Externe

COMNM - Consiliul Oamenilor Muncii de NaĠionalitate Maghiară CNSAS - Consiliul NaĠional pentru Studierea Arhivelor SecurităĠii CPADCR - Comisia PrezidenĠială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România

CPEx - Comitetul Politic Executiv

CRDE - Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală CSAS - Consiliul Superior al AsistenĠei StudenĠeti DGPT - DirecĠia Generală a Presei i a Tipăriturilor DGSM - DirecĠia Generală a Serviciului Muncii DGSP - DirecĠia Generală a SecurităĠii Poporului DGSS - DirecĠia Generală a SecurităĠii Statului

DIE - DirecĠia de InformaĠii Externe

FND - Frontul NaĠional Democrat

FUS - Frontul UnităĠii Socialiste

GAC - Gospodăria Agricolă Colectivă

GAS - Gospodăria Agricolă de Stat

GEG - Grupul Etnic German

HCM - Hotărârea Consiliului de Minitri

IMF - Institutul de Medicină i Farmacie

INST - Institutul NaĠional pentru Studiul Totalitarismului

IPS - Înalt Prea SfinĠitul

KIM - InternaĠionala Comunistă a Tineretului

MAI - Ministerul Afacerilor Interne

MI - Ministerul de Interne

MAN - Marea Adunare NaĠională

MFA - Ministerul ForĠelor Armate

MNR - Micarea NaĠională de RezistenĠă

ODCC - OrganizaĠia DeĠinuĠilor cu Convingeri Comuniste

ONU - OrganizaĠia NaĠiunilor Unite

OSA/RFE - Open Society Archives/Radio Free Europe

8PCdR - Partidul Comunist din România

PCR - Partidul Comunist Român

PCUS - Partidul Comunist al Uniunii Sovietice

PSDR - Partidul Social Democrat din România

PMR - Partidul Muncitoresc Român

PNL - Partidul NaĠional Liberal

PNğ - Partidul NaĠional ğărănesc

RASSM - Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească

RPR - Republica Populară Română

RSR - Republica Socialistă Română

RSSM - Republica Sovietică Socialistă Moldovenească SLOMR - Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România

SRI - Serviciul Român de InformaĠii

SSI - Serviciului Special de InformaĠii

UAER - Uniunea AsociaĠiilor de Elevi din România UASCR - Uniunea AsociaĠiilor StudenĠilor Comuniti Români UASR - Uninunea AsociaĠiilor StudenĠilor din România UCECOM - Uniunea Centrală a Cooperativelor Meteugăreti UGSR - Uniunea Generală a Sindicatelor din România UNSR - Uniunea NaĠională a StudenĠilor din România

URSS - Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste

USASZ - Uniunea Sindicatelor de Artiti, Scriitori i Ziariti

UTC - Uniunea Tineretului Comunist

UTM - Uniunea Tineretului Muncitoresc

9

INTRODUCERE

Natura, scopurile i efectele regimului totalitar comunist: Ideologie, putere i practici politice în România, 1945-1989

Motto:

"Fie ca urile să amorĠească! Dar trebuie să rămână amintirile, pentru ca atâtea nenorociri, atâtea suferinĠe să nu fie niciodată pierdute pentru experienĠa oamenilor!" (Jules Michelet,

Istoria RevoluĠiei Franceze)

Comunismul, care s-a pretins o nouă civilizaĠie, superioară celei capitaliste pe care a

negat-o cu pasiune, a forĠat sute de milioane de oameni să traiască într-un univers închis,

represiv i umilitor. La nivelul teoretic, al scopurilor proclamate, comunismul s-a pretins

întruchiparea "umanismului absolut", o societate din care au dispărut distincĠiile de clasă i în

care oamenii ar putea trăi într-o deplină libertate. Libertatea însăi, în concepĠia marxistă,

singura permisă sub regimul comunist, era definită drept necesitate înĠeleasă. Partidul

comunist era proclamat drept deĠinătorul adevărului universal, având astfel dreptul să

definească modalităĠile de "înĠelegere a necesităĠii". Comunismul a fost o concepĠie utopică,

înrădăcinată în visul suprimării, cu orice preĠ, a proprietăĠii private i a construirii unui

univers al egalităĠii totale. Dictatul leninist asupra realităĠii a urmărit să transforme individul

într-o simplă rotiĠă din imensa mainărie a despotismului partidului unic. Ceea ce nu

înseamnă că această strategie a reuit pe deplin. Dimpotrivă chiar, oamenii au rezistat în

difierite feluri, au existat diverse grade de opoziĠie, dar i felurite grade de complicitate.

Trebuie astfel să onorăm memoria celor care i-au dat vieĠile rezistând sistemului, de la cei

care au murit în închisoare i până la persoanele care au murit din cauza avorturilor ilegale, de

la cei încarceraĠi i bătuĠi (mineri, muncitori, Ġărani care au protestat împotriva comasării

terenurilor i a colectivizării) în anii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej i până la victimele anilor

1980 sub Nicolae Ceauescu. Aceti oameni nu au fost transformaĠi cum ar fi dorit potentaĠiii

comuniti. În cele din urmă, nemaiputând suporta apăsarea unui despotism inept, majoritatea

poporului român s-a mobilizat i a pus capăt dictaturii prin revoluĠia din decembrie 1989. Fără

a nega conspiraĠiile împotriva lui Ceauescu, Ġesute în aparatul de partid, în Armată, în

Securitate i în serviciile secrete străine, nu putem accepta tezele celor care susĠin că

prăbuirea regimului nu a fost decât efectul unor astfel de acĠiuni sau o lovitură de stat.

Victimele de la Timioara, Bucureti, Cluj i din alte orae i-au dat viaĠa luptând împotriva unui sistem inuman. Aceti oameni, ca i cei care au ieit pe străzi nu s-au simĠit i nu au fost

parte a vreunui complot. Anii care au urmat după 1989 au semnificat o luptă continuă între

forĠele vechiului sistem, indiferent de mătile pe care le-au purtat i le poartă, i acea parte a

României care a dorit i dorete o societate deschisă 1 Totalitarismul, fie de dreapta, fie de stânga, este un regim care neagă drepturile umane

i subordonează individul entităĠii colective a partidului/stat. Cum a scris cândva Hannah

Arendt, autoarea unei lucrări fundamentale despre totalitarism: "Micările totalitare sunt

organizaĠii de masă formate din indivizi atomizaĠi i izolaĠi. Comparate cu toate celelalte

1

Vezi N. Manolescu, Dreptul la normalitate. Discursul politic i realitatea, Bucureti, Editura Litera, 1991;

Alina Mungiu, Românii după '89. Istoria unei neînĠelegeri, Bucureti, Editura Humanitas, 1995; H.-R.

Patapievici, Politice, Bucureti, Editura Humanitas, 1996; Vladimir Tismăneanu, Balul mascat. Un dialog cu

Mircea Mihăie, Iai, Editura Polirom, 1996.

10

partide i micări, caracteristica lor externă cea mai evidentă este cererea lor de loialitate

totală, nelimitată, necondiĠionată i inalterabilă în raport cu membrul individual" 2 . Ceea ce s-a

realizat a fost o nouă formă de sclavagism care a inclus, pe lângă controlul vieĠii economice,

politice i sociale, i condiĠionarea mentală a subiecĠilor statului totalitar. În sistemul totalitar

comunist, partidul era cel care definea deopotrivă ceea ce era permis i ceea ce era interzis.

Spre a relua o formulă a lui George Orwell, în universul totalitar, tot ce nu este interzis, este

obligatoriu. Inclusiv datoria oamenilor de a fi fericiĠi în pofida condiĠiilor degradante la care îi

condamna sistemul. La sfâritul regimului comunist din România, deci în momentul Congresului al XIV-lea din noiembrie 1989, acel conclav crepuscular pe care îl putem numi congresul ruinii i al disperării, PCR număra aproape 4 milioane de membri. Era vorba, aadar, de unul dintre cele mai mari partide comuniste din lume (proporĠional vorbind) 3 . În

realitate, era un gigant lipsit de orice viaĠă internă. Puterea în partid i în Ġară aparĠinea în

exclusivitate clanului Ceauescu i SecurităĠii. Membrii conducerii PCR (Comitetul Politic Executiv, Secretariatul Comitetului Central, Colegiul Central de Partid) se transformaseră în

simple marionete care nu făceau decât să consfinĠească deciziile tot mai delirante ale cuplului

conducător. Nu exista nici un fel de curent reformator. Schimbările iniĠiate de Mihail Gorbaciov în URSS, reformele din alte state din Europa de Est erau denunĠate ca o "deviere de dreapta" i o trădare a intereselor socialismului. Aceste interese erau desigur definite prin

prisma puterii deĠinute de familia Ceauescu i de susĠinătorii lor zeloi. În paginile acestui

raport vom încerca să desluim felul în care s-a produs completa degringoladă a PCR ca

organism politic i vom medita asupra responsabilităĠii sale instituĠionale pentru catastrofa pe

care a simbolizat-o experimentul totalitar în Ġara noastră. Acest lucru este cu atât mai urgent

cu cât nici un partid din România post-decembristă nu i-a asumat răspunderea pentru cele

patru decenii i jumătate de obsesivă urmărire a construcĠiei unei imposibile utopii. În chip

lamentabil, din raĠiuni ce Ġin de dubioasa sa ereditate politică, regimul post-comunist nu a

făcut mari progrese în această direcĠie. Spre stupoarea atâtor militanĠi pentru democraĠie, dar

i a Occidentului, în România ororile epocii comuniste au rămas nepedepsite. DiscuĠia despre

statul comunist ca sistem politic bazat pe dispreĠul total faĠă de însăi ideea de lege nu s-a

tradus într-o condamnare deschisă, transparentă i categorică, de către noul stat democratic, a

precursorului său istoric. Nu există încă un document oficial al statului român în care să se

ceară iertare victimelor terorii comuniste pentru imensele i prin nimic meritatele lor suferinĠe. Balastul necondamnării comunismului în perioada 1990-2006 a grevat în multe privinĠe consolidarea democratică i a creat sentimente de profundă frustrare, exasperare i

dezamăgire în rândul unor largi cercuri sociale. A sosit din plin momentul ca această stare de

amnezie sistematic întreĠinută să înceteze. Recuperarea memoriei dar i identificarea

responsabilităĠilor sunt indispensabile funcĠionării unei comunităĠi politice democratice.

Pe plan global, peste o sută de milioane de oameni au fost victime ale acestui sistem.

Chiar această cifră este una minimalistă. Numai în China, circa 70 de milioane au murit în

timp de pace ca urmare a planurilor i strategiilor catastrofic-genocidare ale lui Mao i camarazilor săi de idei 4 . În URSS, cel puĠin 20 de milioane au pierit în sinistrul experiment bolevic. Cartea Neagră a comunismului oferă probe zguduitoare privind dezastrul

civilizaĠional al dictaturilor comuniste: s-a pierdut însăi noĠiunea de umanitate prin ceea ce

2

Hannah Arendt, The Origins of Totalitarianism, San Diego, New York, Harcourt Brace Jovanovich, 1973, p.

323 (ed. rom. Originile totalitarismului, traducere de Ion Dur i Mircea Ivănescu, Bucureti, Editura Humanitas,

1994).

3

În legătură cu forĠa mecanismului totalitar este de notat faptul că PCR a avut la ieirea din ilegalitate, în august

1944, mai puĠin de o mie de membri. Andrei Pippidi semnaleazã un pasaj din Armand Cãlinescu, Însemnãri

politice, ed. Al. Gh. Savu, Bucureti, Editura Humanitas, 1990, p. 368, cu date privind efectivele comunitilor în

judeĠele Arad,Timioara, Hunedoara, Bihor, Prahova, care, dupã informaĠiile SiguranĠei, se ridicau la 98 000.

Chiar fãrã carnet de partid, simpatizanĠii acĠionau la fel ca membrii PCR. 4 Jung Chang, Jon Halliday, Mao. The Unknown Story, New York, Knopf, 2005. 11 istoricul francez Alain Besançon a numit falsificarea Binelui 5 . În nici o altă Ġară din Europa de Est i Centrală, cu excepĠia probabil a Albaniei, dar nu în ultimii ani ai comunismului din

această Ġară, sistemul stalinist nu a avut o asemenea longevitate i intensitate precum în

România

6 . Luând în considerare lipsa destalinizării i a reformelor reale în România,

dimensiunile cultului personalităĠii, ca i iniĠierea unui scenariu dinastic al succesiunii la

puterii, putem vorbi de un excepĠionalism românesc. În pofida aparenĠelor mini-liberalizări

(1963-1964, 1965-1971), regimul i-a menĠinut cu neclintită obstinaĠie poziĠia de dominaĠie

absolută asupra societăĠii, economiei i culturii. Mult timp celebrată de propaganda regimului,

"marea cotitură" legată de venirea la putere lui N. Ceauescu (martie 1965) i mai ales de Congresul al IX-lea al PCR (iulie 1965) nu a schimbat datele esenĠiale ale sistemului 7

Nicolae Ceauescu nu a venit la putere într-o situaĠie de criză, ci într-una de relativă relaxare

socială i politică. El nu a trebuit să lupte pentru putere cu predecesorul său ori cu gruparea

acestuia. Tocmai de aceea, sarcina sa nu a fost de a schimba sistemul, ci de a-l consolida, continuând linia stabilită de predecesorul său 8 Pentru el, ca i pentru Stalin, ori Gheorghiu-Dej, ereziile ideologice echivalau cu

crime politice. OpozanĠii erau prin definiĠie "huligani" i "infractori". Scopul său nu a fost să

construiască un "socialism care nu uită omul" (Imre Nagy) ori un "comunism cu chip uman" (Alexander Dubcek). De-sovietizarea de după 1963 a fost de fapt un mecanism de supravieĠuire a elitei comuniste româneti prin însuirea i manipularea simbolurilor patriotice. Nu se poate nega faptul că au existat momente de relativă deschidere, dar ele au fost întotdeauna decise de sus. Tot de sus s-a hotărât i revenirea la formulele cele mai agresive de control stalinist - de la "Tezele din iulie" din 1971, enunĠate de Ceauescu după

revenirea din vizita în China i Coreea de Nord, până la sistematizarea generalizată a satelor

lansată oficial în prima fază în 1974 (Legea 58) i în faza a doua, exacerbată, în martie 1988.

Când Nicolae Ceauescu declara în 1988 că "hobby-ul său este construcĠia

socialismului în România", el nu făcea decât să mărturisească natura impenitent stalinistă a

experimentului comunist din Ġara noastră, de la început i până la sfârit. Simulacrul de

destalinizare din 1968 nu a condus, ca în Polonia sau Ungaria în perioada de după moartea lui

Stalin, la arestarea i judecarea unora dintre marii criminali. Nici Alexandru Drăghici (ministru de Interne între 1952-1965) i nici aghiotanĠii acestuia (Alexandru Nicolschi- Grünberg, Gheorghe Pintilie-Pantiua, János Vincze, Vasile Negrea) nu au fost adui vreodată

în faĠa justiĠiei. Nici unul din efii regionali, direct implicaĠi în atrocităĠile stalinismului, nu a

fost judecat i condamnat. efii SecurităĠii din perioada ultimă a lui Ceauescu i a regimului

(Iulian Vlad i Tudor Postelnicu) au fost judecaĠi pentru rolul lor în represiunea din decembrie

1989, nu pentru vina a de a fi condus o instituĠie fundamental ostilă drepturilor omului i

cetăĠeanului. Marii călăi s-au bucurat i unii încă se bucura de onoruri i pensii, iar victimele

au fost i sunt în continuare calomniate ori uitate. La ora scrierii acestui raport, torĠionari precum Gheorghe Enoiu (anchetator sadic, colonel securist) sau Nicolae PleiĠă (fosta

căpetenie a SecurităĠii i a DirecĠiei de InformaĠii Externe) continuă să îi sfideze, în deplină

libertate, fostele victime. 5

Stéphane Courtois et al., Le livre noir du communisme, Paris, Robert Laffont, 1997 (ed. rom. Cartea neagră a

comunismului - Crime, teroare, represiune, Bucureti, Editura Humanitas, FundaĠia Academia Civică, 1998);

Alain Besançon, La falsification du Bien, Paris, Julliard, 1985. 6

Vezi Gheorghe Boldur-LăĠescu, Genocidul comunist în România, Bucureti, Editura Albatros, 1992.

7

De pildă, la câteva luni după Congresul al IX-lea, în septembrie 1965, la Facultatea de Filosofie a UniversităĠii

din Bucureti se organiza, de către Securitate în colaborare cu aparatul de partid, o sinistră înscenare împotriva

unor studenĠi care îndrăzniseră să discute despre necesitatea slăbirii controlului ideologic al partidului.

Ceauescu nu i-a propus niciodată să modifice sistemul, fapt dovidit i de rezistenĠa sa tenace la îndemnurile lui

Mihail Gorbaciov de a se angaja pe calea reformelor; Vladimir Tismăneanu, Reinventarea politicului. Europa

de Est de la Stalin la Havel, Iai, Editura Polirom, 1997. 8 Pavel Câmpeanu, Ceauescu, anii numărătorii inverse, Iai, Editura Polirom, 2002, pp. 8-9. 12

Convulsiile i întârzierile perioadei de după decembrie 1989 nu pot fi explicate fără a

reflecta asupra naturii regimului prăbuit atunci. Nu au existat două regimuri comuniste în România: primul, cel "cominternist", "străin de neam" i de "sufletul" poporului român, i al doilea, cel de după "ruptura" cu URSS, devotat valorilor naĠionale. Între sistemul

concentraĠionar al perioadei 1948-1964, o perioadă de consolidare i instituĠionalizare, i cel

aparent mai tolerant de după 1964 există o legatură incontestabilă: în perioada Dej spaima

ajunsese să fie interiorizată într-un asemenea grad încât acĠiunile represive făĠie nu mai erau

necesare decât în condiĠii extreme (prigoana disidenĠilor în anii 1970 i 1980 spune destul

despre capacitatea regimului de a recurge la teroare de câte ori simĠea nevoia) 9 . Socialismul lui Ceauescu, urma direct al celui construit sub Gheorghiu-Dej, a fost extrem de autoritar,

paternalist i manipulator. A fost o tiranie inspirată de aceleai fixaĠii ideologice ca i cele ale

fondatorilor regimului (între care N. Ceauescu însui): rolul conducător al partidului unic, anihilarea i demonizarea proprietăĠii private i a pieĠii, batjocorirea drepturilor omului,

geneza "omului nou-constructor devotat al societăĠii socialiste". DiferenĠa între perioada Dej

i cea a lui Nicolae Ceauescu Ġine de elementul predominant oligarhic sub Dej i de accentuarea dimensiunii feudal-personaliste sub Ceauescu. Altminteri, structura internă a

conducerii a rămas similară. Retorica naĠionalistă a înlocuit-o pe cea internaĠionalistă,

metodele de intimidare au devenit mai subtile, dar nu mai puĠin omniprezente i

constrângatoare. DelaĠiunea a continuat să fie baza acĠiunii de control i supraveghere în

masă exercitată de Securitate. Prin urmare, este important să ne ocupăm de mecanismele recrutării i utilizării informatorilor. AcĠiunile SecurităĠii au fost întotdeauna dirijate de partid. Aparatul politic era cel care identifica inamicul, iar Securitatea se ocupa de anihilarea acestuia. Evident, în a doua

perioadă a regimului s-a petrecut i o sinteză între practicile bolevice de exercitare a puterii,

cultul liderului i îmbrăĠiarea unor teme i simboluri ale extremei drepte (etnicismul vehement, tracismul, anti-liberalismul, anti-oocidentalismul). O scurtă perioadă de timp, mai

ales între 1965-1968, regimul a reuit să magnetizeze unele speranĠe, chiar în rândul tinerilor

intelectuali cu inclinaĠii anti-totalitare. Refuzul de a susĠine intervenĠia Pactului de la Varovia

în Cehoslovacia în august 1968 - la care, de altfel, România nici nu a fost invitată - i-a

asigurat lui N. Ceauescu, dar i partidului comunist pe care acesta îl conducea, un moment de reală simpatie din partea unor largi cercuri ale populaĠiei 10 . În acelai timp, notăm faptul că

Ceauescu a introdus politici represive care i-au afectat pe toĠi adulĠii în 1966, o politică

menĠinută până la prăbuirea regimului (decretul de interzicere a avorturilor). S-a sperat ca

decolonizarea politică i economică ar putea rezulta într-o emancipare culturală autentică.

Figuri importante ale vieĠii literare au decis să se înscrie în PCR, sperând că vor putea astfel

influenĠa linia politică i culturală a regimului. Din păcate, ceea ce a urmat a confirmat faptul

că diriguitorii comuniti se angajaseră pe calea unei "autocolonizări": despărĠirea de centrul

imperial de la Kremlin a însemnat doar afirmarea dreptului elitei locale din România,

obsedată de aceleai mituri leniniste, să decidă ea însăi priorităĠile în politica internă i

externă. Chiar i aa, devierea naĠional-comunistă românească nu a reprezentat niciodată o

primejdie reală pentru unitatea Blocului Sovietic 11 Se poate spune că, în ansamblu, regimul comunist din România a fost ostil valorilor

spirituale veritabile, pe care le-a atacat i a urmărit să le distrugă. Evident că nu a reuit

complet. În anumite momente, au apărut i opere culturale incontestabile. Acest lucru însă nu

9 Vezi Paul Goma, Culoarea curcubeului '77 (Cutremurul oamenilor). Cod "Bărbosul" (Din dosarele SecurităĠii, 1957-1977), Iai, Editura Polirom, 2005. 10

Mihnea Berindei, La position singulière de la Roumanie en 1968. Ceauescu et le printemps de Prague, în

"Revue Roumaine d'Histoire", Bucureti, XXXVIII, 1-4 (ianuarie-decembrie 1999), pp. 183-198. 11

Vezi Adrian Cioroianu, Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc, Bucureti,

Curtea Veche Publishing, 2005.

13

s-a petrecut datorită, ci în pofida regimului. Omniprezentă i omnipotentă, ideologia a fost

pandantul simbolic al terorii. În cadrul acestui regim, ideologia nu a fost un discurs despre

putere, ci a fost ea însăi expresia absolută a puterii. Mai întâi sub forma delirantă a

postulatelor staliniste legate de întărirea vigilenĠei revoluĠionare i a ascuĠirii necontenite a

luptei de clasă, apoi sub aceea a discursului despre construcĠia societăĠii socialiste multilateral

dezvoltate, ideologia a fost forĠa care a permis reproducerea simbolică a regimului 12 . Nu mai

conta dacă subiecĠii regimului (înainte de toate membrii PCR, dar mai ales cei ai aparatului

birocratic de partid i de securitate) credeau în aceste dogme mumificate. Simpla lor repetare

mecanică permitea sistemului să-i autosupravietuiască, lipsit de viaĠă i totui continuând să

asfixieze orice urmă de spontaneitate creatoare. Spre deosebire de alte state sovietizate, România nu a traversat o perioadă de veritabilă destalinizare 13 . Intelectualii români nu au condus micări similare cu RevoluĠia

maghiară ori Primăvara de la Praga. Acest lucru nu trebuie însă judecat în chip absolutist prin

ignorarea datelor concrete ale momentului istoric. PCR a tiut să menĠină forme de control i constrângere care au sufocat in nuce asemenea posibile tentative. În cadrul acestui partid, nu s-a coagulat vreodată un curent veritabil reformator. Nici un regim comunist nu a pornit pe

calea liberalizării câtă vreme conducerea sa a rămas perfect unită i ataată celui mai

devastator stalinism. NemulĠumirile populare, existente în România cel puĠin în acelai grad

ca i în celelalte state sovietizate, nu au avut la vârf nici un fel de susĠinători. Nu a apărut un

Imre Nagy, un Alexander Dubek, un Iosip Broz Tito. LucreĠiu Pătrăcanu, unul dintre atât de

puĠinii comuniti români care ar fi putut deveni simbolul i promotorul unui comunism

românesc mai puĠin inuman, a fost arestat în 1948 i executat, în urma unei înscenări

judiciare, în aprilie 1954. În atari condiĠii, nu este câtui de puĠin surprinzător ca un regim

venit la putere prin violenĠă, care i-a menĠinut puterea prin violenĠă, avea să piară tot violent

în decembrie 1989. La fel de adevărat este faptul că succesorii acestui regim, grupaĠi în

Frontul Salvării NaĠionale, condui iniĠial de gruparea Ion Iliescu-Petre Roman, au continuat

să cultive metode similare cu cele practicate de comuniti: demonizarea societăĠii civile i a

partidelor democratice, manipularea simbolică, propaganda deănĠată i chiar utilizarea fasciilor minereti pentru strangularea fragilului pluralism născut în decembrie 1989.

Mineriada din 13-15 iunie 1990 a fost o consecinĠă directă a menĠinerii structurilor autoritare

quotesdbs_dbs8.pdfusesText_14

[PDF] 100 variante bac mate 2009

[PDF] 100 variante bac matematica 2009

[PDF] 100 variante bac matematica m2

[PDF] 100 variante bac matematica m2 2009

[PDF] 100 variante bac matematica m2 rezolvate

[PDF] 100 variante bac romana 2015 pdf

[PDF] 100 variante bac romana 2016

[PDF] 100 variante bacalaureat romana

[PDF] 100 variante chimie organica 2009 rezolvate

[PDF] 100 variante de subiecte geografie 2007

[PDF] 1000 infos ? connaitre

[PDF] 1000 mots indispensables en français

[PDF] 101 homemade jammer for gps pdf

[PDF] 1040 a 2015 pdf

[PDF] 1040 form