[PDF] PROGRAMUL NA?IONAL DE PREG?TIRE A INFIRMIERELOR

View - Download PROGRAMUL NA?IONAL DE PREG?TIRE A INFIRMIERELOR

Previous PDF

Next PDF

ORDINUL ASISTENŢILOR

MEDICALI GENERALIŞTI,

MOAŞELOR ŞI ASISTENŢILOR

MEDICALI DIN ROMÂNIA

PROGRAMUL

NAŢIONAL

DE PREGĂTIRE A

INFIRMIERELOR

- NOTE DE CURS - 1 2012

CUPRINS

MODUL I. PLANIFICAREA PROPRIEI ACTIVITĂŢI ŞI PERFECŢIONAREA INFIRMIERA ŞI LOCUL DE MUNCĂ.................................................................4 A. IDENTIFICAREA ACTIVITĂŢILOR SPECIFICE.............................................12 B. IERARHIZAREA ACTIVITĂŢILOR CE URMEAZĂ A FI DERULATE................17 NEVOILE FUNDAMENTALE ALE PACIENŢILOR CARE NECESITĂ ACŢIUNI DIN PARTEA INFIRMIERELOR..............................................................................18 C. EVALUAREA ŞI ADAPTAREA PROGRAMULUI ZILNIC ÎN FUNCŢIE DE NEVOI D. FORMAREA CONTINUĂ...........................................................................26 MODUL II. RESPECTAREA DREPTURILOR PERSOANEI ÎNGRIJITE..................26

1. RESPECTAREA DREPTURILOR PERSOANEI ÎNGRIJITE...............................26

2. FORMELE RĂSPUNDERII INFIRMIEREI......................................................37

MODUL III. TEHNICI DE ÎNGRIJIRE................................................................39 A. ÎNGRIJIRI GENERALE ALE PACIENŢILOR...................................................40

1. NOŢIUNI DE ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI......................................40

2. PROCESE BIOLOGICE DE DEZVOLTARE ŞI ÎMBĂTRÂNIRE........................48

3. ALIMENTAŢIA ŞI NOŢIUNI DE NUTRIŢIE ŞI METABOLISM. .......................50

REGIMURI ALIMENTARE. ............................................................................50

ALIMENTAŢIA PACIENTULUI.........................................................................50

4. EREDITATEA............................................................................................56

5. NOŢIUNI DE EDUCAŢIE SEXUALĂ ŞI PLANNING FAMILIAL........................58

6. NOŢIUNI DE PRIM AJUTOR.......................................................................60

7. PERSOANA BOLNAVĂ.............................................................................70

8. ÎNGRIJIRI PALIATIVE.................................................................................74

9. NOŢIUNI PRIVIND ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOLI

INFECTOCONTAGIOASE ŞI TRASMISIBILE....................................................74

B. ÎNGRIJIRI ALE PACIENŢILOR.....................................................................76

1. SCHIMBAREA LENJERIEI DE PAT ŞI LENJERIEI PERSONALE......................76

2. TOALETA PACIENTULUI. IGIENA CORPORALĂ ŞI VESTIMENTARĂ............86

3.POZIŢIA PACIENTULUI ÎN PAT................................................................95

4. MOBILIZAREA PACIENTULUI....................................................................98

5. TRANSPORTUL ŞI ÎNSOŢIREA PACIENŢILOR..........................................101

6. PREVENIREA ESCARELOR.....................................................................103

7. COLECTAREA PRODUSELOR FIZIOLOGICE ŞI PATOLOGICE...................106

8. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI ÎN FAZĂ TERMINALĂ......................................111

C. ÎNGRIJIRI SPECIFICE ALE PACIENŢILOR .................................................115 2

1. ÎNGRIJIRI SPECIFICE ALE PACIENŢILOR DIN SECŢIILE DE PEDIATRIE.....115

2. ÎNGRIJIRI SPECIFICE ALE PACIENTELOR DIN SECŢIILE DE OBSTETRICĂ-

3. ÎNGRIJIRI SPECIFICE ALE PACIENŢILOR DIN SECŢIILE DE PSIHIATRIE....129

MODUL IV. ACORDAREA ÎNGRIJIRILOR DE IGIENĂ PENTRU PERSOANELE ÎNGRIJITE ŞI ÎNGRIJIREA SPAŢIULUI ÎN CARE SE AFLĂ PERSOANA ÎNGRIJITĂ

1. NOŢIUNI DE EPIDEMIOLOGIE.................................................................135

2. INFECŢIILE NOSOCOMIALE....................................................................137

3. PROFILAXIA ŞI COMBATEREA INFECŢIILOR NOSOCOMIALE...................140

4. PRECAUŢIUNI UNIVERSALE (P.U.).........................................................165

5. ACCIDENTE PRIN EXPUNERE LA SÂNGE (AES)......................................169

6. GESTIONAREA DEŞEURILOR PROVENITE DIN UNITĂŢILE SANITARE......171

MODUL V. COMUNICAREA INTERACTIVĂ ŞI LUCRUL ÎN ECHIPA

MULTIDISCIPLINARĂ ...............................................................................178

1. PRINCIPIILE COMUNICĂRII.....................................................................179

2. ASCULTAREA ACTIVĂ............................................................................182

3. ÎNTREBĂRILE ÎN COMUNICARE..............................................................184

4. BARIERE ÎN COMUNICARE.....................................................................187

5. STIMA DE SINE. SENTIMENTUL DE AUTOSUFICIENŢĂ............................190

6. LIMBAJUL RESPONSABILITĂŢII CA MODALITATE DE AMELIORARE A

COMUNICĂRII. MODALITĂŢI DE ABORDARE A COMUNICĂRII DEFECTUOASE.

7. COMUNICAREA CU DIFERITE TIPURI DE PERSOANE..............................193

8. COMUNICAREA VEŞTILOR PROASTE.....................................................196

9. ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI ÎN FAZĂ TERMINALĂ......................................200

10. COMUNICAREA ÎN ECHIPĂ...................................................................203

MODUL VI. PRINCIPII ŞI VALORI ETICE.......................................................207

1. ELEMENTE DEFINITORII PENTRU ETICA VALORILOR ŞI VIRTUŢILOR

2. RELAŢIILE DINTRE ETICĂ ŞI MORALĂ....................................................207

3.VALORILE MORALE.................................................................................209

4. PRINCIPALELE VALORI MORALE............................................................210

5.VIRTUŢILE MORALE................................................................................212

6. VALORILE MORALE ÎN ..........................................................................216

PERSPECTIVA PRACTICII MEDICALE..........................................................216

7. SPECIFICUL ETIC AL ACTULUI MEDICAL................................................216

8. PRINCIPIILE ETICII MEDICALE................................................................220

MIC DICŢIONAR DE TERMENI MEDICALI....................................................227 3

MODUL I. PLANIFICAREA

PROPRIEI ACTIVITĂŢI ŞI

PERFECŢIONAREA

CONTINUĂ

INFIRMIERA ŞI LOCUL DE MUNCĂ

Profesia de infirmieră este inclusă în Nomenclatorul "Clasificarea ocupaţiilor din România", la domeniul "Sănătate, igienă, servicii sociale", având codul 513204. Rolul

infirmierei atât în cadrul echipei de îngrijire din spitale, cât şi în îngrijirile la domiciliu, este

deosebit de important, ea contribuind, în special, la asigurarea nevoilor fundamentale aflate la baza piramidei lui Maslow, şi anume confortul fizic al pacientului şi nevoile fiziologice ale persoanei îngrijite.

Munca infirmierei presupune ajutarea persoanele îngrijite în îndeplinirea activităţilor

cotidiene şi acordarea îngrijirilor în vederea satisfacerii nevoilor fundamentale ale pacienţilor.

Infirmiera contribuie la îmbunătăţirea stării de sănătate şi la refacerea autonomiei, în

măsura în care este posibil.

Infirmiera ajută asistentul medical şi medicul, asigură îngrijirea de bază a pacientului,

participă la menţinerea unui climat optim care să uşureze viaţa pacienţilor, asigură alimentaţia

la pat a pacienţilor nedeplasabili, aranjează şi schimbă lenjeria de pat şi de corp, menţine

contactul cu pacienţii şi îi încurajează, prin crearea unei atmosfere de confort şi încredere,

asigură aplicarea principiilor de curăţenie şi dezinfecţie, acordă primul ajutor, în limita

cunoştinţelor, în caz de urgenţe, ajută la transportul pacienţilor. Pentru unii pacienţi, chiar şi lucrurile elementare devin dificile, cum ar fi servirea

mesei, îmbrăcatul sau igiena personală. Dacă este uşor de îngrijit un copil, un adult este mai

greu de manevrat şi mai temperamental. 4

Infirmiera trebuie să rămână calmă şi calculată, îndeosebi în situaţii de criză, chiar şi în

faţa tragediei. În situaţii neprevăzute, când starea de sănătate a bolnavului se înrăutăţeşte rapid,

infirmiera trebuie să fie lucidă, stăpână pe sine, acţionând în interesul bolnavului.

Meseria de infirmieră presupune de cele mai multe ori flexibilitate, răbdare şi rezistenţă fizică.

Dorinţa de a ajuta, împreună cu o atitudine pozitivă, înţelegătoare, empatie sunt

calităţile pe care trebuie să le aibă o infirmieră pentru a face faţă acestei profesii. Mai mult,

pentru a trece de situaţii criză, în care gândirea la rece este critică - cum ar fi acordarea

primului ajutor - cunoaşterea regulilor de prim ajutor ajută infirmiera să ia cea mai bună

decizie într-un timp foarte scurt.

Infirmiera îşi exercită activitatea în mediu spitalicesc sau extraspitalicesc, în sectorul

medical, medico-social sau social. Îngrijirea bolnavului este o muncă grea, care cere serioase eforturi şi un aport

intelectual apreciabil. Serviciul de 8 ore în ajutorul dat bolnavilor, gărzile de noapte alternate

cu serviciul de zi, mediul infecţios în care lucrează o mare parte a cadrelor medicale şi grija

faţă de suferinţele bolnavilor fac ca îngrijirea bolnavului să ceară o muncă încordată din partea

personalului medico-sanitar. Petrecând majoritatea timpului de muncă printre bolnavi, în condiţii de muncă

încordată şi de cele mai multe ori în mediu infecţios, infirmiera trebuie să-şi organizeze în aşa

fel modul de viaţă încât să suporte cu uşurinţă eforturile cerute de munca profesională.

Infirmiera trebuie să acorde o grijă deosebită igienei sale personale. Ea trebuie să fie

exemplu de curăţenie, nu numai la serviciu, dar şi acasă. Menţinerea igienei zilnice este

obligatorie. Exteriorul ei trebuie să fie corect şi acasă, dar mai cu seamă pe stradă sau în locuri

publice. O grijă deosebită trebuie să acorde mâinilor, care reprezintă unul dintre cele mai

valoroase instrumente ale oricărui cadru medical. Infirmiera trebuie să se prezinte în mod regulat la controalele periodice de sănătate.

Activitatea de îngrijire o expune la infecţii, pe care e bine să le descopere cât mai devreme. În

acelaşi timp, lucrând cu bolnavii, care sunt mai receptivi la infecţii, ea poate reprezenta o sursă

de îmbolnăvire în plus pentru ei. Radioscopia pulmonară, examenul serologic al sângelui şi în

special examinările coprobacteriologice şi coproparazitologice sunt obligatorii pentru

prevenirea infecţiilor nosocomiale. Îmbrăcămintea de protecţie şi ţinuta infirmierei

Locul de muncă al infirmierei este o instituţie cu prestigiu care se întăreşte şi mai mult

prin exteriorul, ţinuta şi felul de prezentare al personalului. Pe de altă parte, munca cu

bolnavul reprezintă şi un pericol de îmbolnăvire împotriva căruia infirmiera se apără cu

echipamentul de protecţie. Acest echipament trebuie menţinut întotdeauna în stare perfectă de

curăţenie. Folosirea echipamentului de protecţie este obligatorie. Echipamentul este format din halat, pantaloni şi bonetă albă sau de diferite culori, în funcţie de unitate. În secţiile de sugari sau in caz de epidemii aerogene, infirmiera va purta în mod obligatoriu masca facială de protecţie.

O importanţă deosebită o au pantofii. Trebuie să fie confecţionaţi dintr-un material

moale, care să nu facă zgomot, cu tocuri joase, comozi, având în vedere că munca infirmierei

se desfăşoară în picioare. 5 În saloanele în care bolnavii prezintă un pericol deosebit de infecţie, peste halatul

obişnuit, infirmiera va îmbrăca un al doilea halat, mai larg, pe care îl va dezbrăca imediat după

părăsirea salonului.

În timpul iernii, când trebuie să părăsească secţia, infirmiera va purta peste echipament

halat de molton. Acesta va fi purtat doar în curtea spitalului, nu şi pe secţie. În cazul unor boli cu o contagiozitate deosebită, personalul medico-sanitar va trebui să

poarte un echipament special de protecţie, care să-l izoleze complet de mediul înconjurător.

Acest echipament este format dintr-o salopetă bine închisă la gât şi mâneci, ochelari de

protecţie, mănuşi şi cizme de cauciuc. La serviciile de radiologie, în timpul expunerii personalului acţiunii razelor rontgen (sprijinirea bolnavilor adinamici, imobilizarea copiilor mici), infirmiera va purta în mod

obligatoriu un şorţ de cauciuc îmbibat cu săruri de plumb, care să acopere neapărat organele

genitale interne. Echipamentul de protecţie în timpul liber, precum şi hainele de stradă în timpul

serviciului, se păstrează în dulapuri separate şi individuale aflate în filtrul/vestiar pentru

personal.

Utilizarea filtrului de personal este absolut obligatorie în spitalele în care sunt îngrijiţi

bolnavi infectocontagioşi sau în spitalele de copii. Filtrul de personal are rolul de a împiedica

introducerea microbilor în spital sau transportul microbilor în afara spitalului. Filtrul de

personal este format din 2 garnituri de dulapuri aşezate în încăperi separate, despărţite prin

camera de baie. La intrarea în serviciu, personalul va dezbrăca hainele de stradă în prima

încăpere, aşezându-le în dulap. Trece apoi prin camera de baie, iar de aici într-o altă încăpere

unde îmbracă echipamentul de lucru, pe care îl ia dintr-un alt dulap. Hainele de oraş nu vor fi

păstrate niciodată în acelaşi dulap cu hainele de lucru. La ieşirea din serviciu se va proceda

invers.

Îmbrăcarea, dezbrăcarea şi păstrarea echipamentului se vor face astfel încât să se evite

o eventuală contaminare a feţei sale interne. Echipamentul de lucru trebuie să fie întotdeauna perfect curat. Durata de purtare a unui

echipament nu poate fi fixată la un număr minim de zile, în schimb durata maximă nu poate

depăşi 3 zile. Echipamentul trebuie schimbat imediat ce se murdăreşte sau mototoleşte. Petele

de sânge, de bilă sau chiar de medicamente sunt dezgustătoare pentru bolnav. Halatul rupt, lipsa nasturilor, echipamentul incomplet produce la bolnavi o impresie nefavorabilă asupra

infirmierei, pe care o etichetează ca neglijentă. Curăţenia halatului, ţinuta îngrijită reuşesc de

la bun început să trezească încrederea bolnavilor. Este foarte important ca exteriorul curat al

infirmierei să se păstreze şi pe timpul turelor de noapte.

Munca infirmierei în mediul infecţios.

Infirmiera trebuie să cunoască sarcinile care îi revin. Doar acest lucru nu asigură

calitatea îngrijirilor acordate. Sarcinile infirmierei trebuie programate după un plan calculat,

precis, pentru ca timpul de muncă să fie pe deplin folosit.

Infirmiera trebuie să lucreze după un orar obişnuit, dar în cadrul acestuia va lua în-

totdeauna în considerare urgenţele secţiei. La alcătuirea programului de muncă se va lua

întotdeauna în considerare succesiunea logică a sarcinilor şi etapelor de muncă din secţie.

Orice muncă a infirmierei trebuie repartizată în etape obligatorii: •Pregătirea materialelor necesare; •Pregătirea bolnavului; 6 •Efectuarea muncii propriu zise; •Reorganizarea locului de muncă - strângerea, curăţarea şi punerea la loc a materialelor utilizate. Infirmiera nu-şi poate permite să uite ceva, de aceea toate sarcinile vor fi notate în caietul de însemnări pe baza căruia îşi alcătuieşte planul de activitate.

Înainte de terminarea serviciului şi părăsirea spitalului, infirmiera îşi reverifică

quotesdbs_dbs23.pdfusesText_29

[PDF] Trattato di anatomia umana Volumi 1-3 PDF Download

[PDF] Frederic H Martini, PhD Michael J Timmons, MS Robert - EdiSES

[PDF] ANATOMÍA Y FISIOLOGÍA OCULAR Dr Molina

[PDF] Anatomie artistique / description des formes extérieures du corps

[PDF] Planches anatomiques du bassin et de la hanche réunion amiform

[PDF] Le bassin obstétrical

[PDF] Anatomie de la cavité buccale - L 'UNF3S en 2015, c 'est

[PDF] dossier didac coeurindd

[PDF] Cours de Biologie animale Vertébrés Anatomie Comparée Partie 2

[PDF] Biologie Animale

[PDF] L 'homme est-il un grand singe - Museum La Rochelle

[PDF] Morphologie et Anatomie de l appareil végétatif des Spermaphytes

[PDF] L 'APPAREIL REPRODUCTEUR DE L 'HOMME

[PDF] I Anatomie du système génital féminin - IFSI

[PDF] L APPAREIL REPRODUCTEUR DE L HOMME